#numairezist


numairezistUnul din principiile inconștientului este: dacă reprimi o emoție, erupția ei va fi mai puternică și se va manifesta fie ca o boală, fie ca o cădere nervoasă. ”What we resist, persists”, spunea Carl Gustav Jung, care a studiat mecanismele de funcționare a inconștientului personal și colectiv.

#numairezist

Trei fețe ale aceluiași adevăr


trei-feteCopilul râde:
„Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă:
„Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace:
„Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”

LUCIAN BLAGA – Trei fețe

Eu – Tu


eu-tuFaptul esențial de a mă deschide către celălalt nu trebuie să mă facă să uit că am un Eu individual.

Faptul de a avea un Eu nu trebuie să mă facă să mă iluzionez că aș putea fi autosuficient.

Celălalt Eu, Tu adică, rămâne la fel de important pentru mine (Eu). Dinamica Eu-Tu este esențială pentru viață!

PASTILA 5 DE PSIHOLOGIE – FACTORI TERAPEUTICI ESENȚIALI ÎN TERAPIA DE GRUP


imagesTerapia de grup ajută? Într-adevăr, o face! Multe cercetări convingătoare asupra rezultatelor terapiei demonstrează, fără echivoc, că terapia de grup este o formă de psihoterapie cu eficiență înaltă și este, cel puțin, egală cu psihoterapia individuală în capacitatea de a oferi clienților beneficii semnificative.

Cum ajută terapia de grup? Ea este un proces complex ce rezultă din interacțiunea a 9 factori terapeutici:

  1. Inocularea speranței – puterea așteptărilor mari îndreptate spre metodă, spre grup, spre terapeut, spre istoria de viață a fiecărui alt membru corelează semnificativ cu rezultatele pozitive ale terapiei. Avem nevoie de speranță pentru a merge mai departe.
  2. Universalitatea – infirmarea sentimentului nociv de unicitate în nenorocirea sa al unui client este o puternică sursă de ușurare. În grup, clienții pot vedea că și alții ca ei trec prin aceleași probleme ca și ei.
  3. Transmiterea informațiilor – deseori, grupurile sunt cadrul în care se vehiculează informații de interes pentru membrii acestora, pe lângă sprijinul mutual oferit de fiecare membru în parte tuturor celorlalți.
  4. Altruismul – în grup, membrii câștigă oferind, nu doar primind ajutor, atunci când realizează că au fiecare din ei ceva valoros de oferit. Poate mult timp s-au considerat poveri pentru cei din jur, însă experiența descoperirii faptului că și ei pot fi importanță pentru alții este reconfortantă și revigorează stima de sine. Terapia de grup este unica terapie ce oferă clienților oportunitatea de a aduce un beneficiu celorlalți: membrii grupului își oferă sprijin, reasigurări, înțelegere și împărtășesc probleme similare unul cu altul. Deasemenea, terapia de grup încurajează versatilitatea rolurilor, cerând clienților să oscileze între rolul celui care primește și rolul celui care oferă ajutor. Câteodată membrii amintesc explicit sprijinul pe care îl oferă, în verbalizări, alteori simplul fapt de a fi prezenți permite colegilor de grup să evolueze, ca rezultat al unei relații facilitante, de susținere. Prin experiența altruismului, membrii grupului învață direct că au obligații față de cei de la care doresc să primească ajutor.
  5. Recapitularea corectivă a grupului primar familial – grupul de terapie se aseamănă cu o familie: există figuri parentale, figuri de tipul frați, dezvăluiri personale profunde, emoții puternice și o intimitate profundă, precum și sentimente de ostilitate și competiție. Dacă terapeutul este văzut ca o figură parentală, el va atrage reacții asociate cu figurile parentale din familia de origine: unii membri devin neajutorați, dependenți de terapeut, alții sfidează terapeutul, unii sunt prudenți cu el, unii intră în competiție cu ceilalți membri pentru a câștiga atenția ”părintelui” reprezentat de terapeut, alții sunt covârșiți de invidie când atenția liderului este îndreptată spre alți membrii, unii cheltuiesc o mare cantitate de energie căutând aliați printre colegi pentru a-l detrona pe terapeut, în timp ce alții își neglijează propriile interese într-un efort aparent altruist de a face pe plac liderului și celorlalți membri. Cel mai important aspect nu este doar faptul că sunt retrăite conflictele familiale timpurii, ci și că ele sunt retrăite corectiv. Elaborarea problemelor pe care membrii grupului le au cu terapeuții și cu ceilalți membri ai grupului reprezintă, totodată, elaborarea problemelor rămase nefinalizate din familia de origine.
  6. Dezvoltarea tehnicilor de socializare – terapia este un proces complex care implică, pe lângă multe alte beneficii, și modificarea deliberată, conștientă a comportamentului social.
  7. Comportamentul imitativ – clienții pot să se modeleze după aspecte ale altor membri ai grupului sau, în egală măsură, ale terapeutului. Comportamentul imitativ poate ajuta la dezghețarea individului, suficientă pentru a experimenta noi comportamente, care, la rândul lor, pot lansa o spirală a adaptării.
  8. Învățarea interpersonală – oamenii au nevoie de oameni pentru supraviețuirea inițială și pentru continuarea ei, pentru socializare, pentru căutarea satisfacției. Nimeni, nici muribunzii, nici proscrișii, nici cei foarte puternici nu transced nevoia de contact uman. Chiar dacă uneori membrii grupului spun: ”nu-mi pasă de ceea ce simt ei, gândesc sau spun despre mine, nu reprezintă nimic pentru mine”, dacă ei rămân în grup timp suficient de mult, dorințele lor de contact vor ieși inevitabil la suprafață. Ei sunt neliniștiți de grup la un nivel foarte profund. Oamenii nu rămân indiferenți față de ceilalți membri ai grupului pentru mult timp. În plus, membrii grupului vor interacționa cu ceilalți așa cum interacționează cu toți din sfera lor socială, vor crea în grup același univers interpersonal în care au locuit dintotdeauna. Cu alte cuvinte, în timp, automat și inevitabil, clienții vor începe să-și afișeze comportamentul interpersonal neadaptat în grupul de terapie.
  9. Coeziunea grupului – relația în terapia de grup este un concept mult mai complex decât relația din terapia individuală. Coeziunea este un rezultat al tuturor forțelor care acționează asupra membrilor, astfel încât ei rămân în grup. Membrii unui grup coeziv simt căldură și confort în grup și au un sentiment de apartenență, ei valorizează grupul și, în schimb, simt că sunt valorizați, acceptați și susținuți de ceilalți membri. Coeziunea grupului nu este doar o puternică forță terapeutică, ea este esențială pentru ca alți factori terapeutici de grup să opereze.

 

Așadar, cu cât interacțiunea dintre acești factori este mai mare, cu cât membrii consideră grupul mai important, cu atât acesta devine mai eficient. Situația terapeutică ideală este prezentă atunci când clienții consideră ședințele de psihoterapie de grup ca fiind cel mai important eveniment al vieții lor din fiecare săptămână. Grupul crește în importanță atunci când membrii ajung să-l recunoască drept un rezervor de informație și susținere.

PASTILA 4 DE PSIHOLOGIE – Din dragoste pentru psihodramă, o interpretare personală


psihodramaÎn spațiul terapeutic al psihodramei învățăm să fim în contact cu sentimentele noastre autentice, nu cu sentimente artificial create/sugerate de altcineva sau trăite la nivel declarativ. Dacă clientul spune: „Acest spațiu este gol… nu este nimic aici…” atunci chiar nimic nu este, chiar nimic nu vede nici psihoterapeutul. Aici și acum-ul este un spațiu al clientului, în toată deplinătatea suferinței sale, a ființei sale. Nimic fals, nimic adăugat la realitatea lui internă. Scena psihodramei o face doar vizibilă, exteriorizabilă, dar clientul spune: „nimeni nu poate vorbi în locul meu, nimeni nu știe mai bine decât mine ce nevoi am și cum să mi le satisfac sau ce e bine pentru mine”. Și așa rămâne! ”Psihoterapeutul este aici să mă asiste, nu e expertul. În lumea mea interioară, terapeutul nu știe mai bine care sunt rădăcinile suferinței mele, nu face interpretări.” Asta este fascinant la psihodramă: spre deosebire de psihanaliză, unde cauzele sunt căutate în ”atunci și acolo”… în psihodramă, în ”aici și acum”, îmi pot simți durerea, o pot vedea, pot vorbi cu ea și  îi pot da un nou înțeles cu propriile mele resurse și, dacă vorbim de psihodramă de grup, cu ajutorul Grupului, ca factor terapeutic extrem de important.

PASTILA 3 DE PSIHOLOGIE – Din dragoste pentru Moreno, tatăl psihodramei


descarcare„O întâlnire în doi: ochi în ochi, față în față.
Și când îmi vei fi alături îți voi lua ochii
Și-i voi pune în locul alor mei,
Și tu vei lua ochii mei 
Și-i vei pune în locul alor tăi.

Și atunci eu te voi privi cu ochii tăi
Și tu mă vei privi cu ai mei.”
                                               (J.L.Moreno, „Invitație la o întalnire”, 1912) 

 

Orice alt cuvânt care să descrie psihodrama, ca metodă de terapie de grup, dar și individuală este de prisos!

PASTILA 2 DE PSIHOLOGIE – DESPRE SENTIMENTELE ELASTICE


emotiiUn sentiment elastic este o emoție apărută în prezent, în ”aici-și-acum”-ul experiențialist și care ne reconectează cu o problemă nerezolvată din trecut. Este vorba despre efectul de transfer.
Sentimentele elastice își au utilitatea lor: ele ne permit confruntarea cu problemele neterminate și contribuie major la rezolvarea acestora. În acest fel, constipația emoțională se diminuează, prin conștientizarea diferenței dintre momentul prezent și cel trecut.
Un exemplu de sentiment elastic este cel al micilor comentarii răutăcioase pe care le facem la adresa cuiva care în trecut ne-a înfuriat, mergând până la situația în care această furie din trecut se manifestă în prezent într-o manieră violentă și neadecvată în raport cu ceea ce se petrece real în ”aici și acum”.