ÎNTOARCEREA LA BUNĂTATE


Cred că cei mai mulți dintre noi am auzit măcar, dacă nu am și participat la ceea ce se numește campania “Free hugs” (“Îmbrățișări gratis”), începută prin 2004 de un către un australian cunoscut sub pseudonimul “Juan Mann” și care a cuprins treptat foarte multe țări. La început ni s-a părut o ciudățenie să fii îmbrățișat pe stradă de necunoscuți, iar filmulețe despre acest gest ciudat au făcut imediat înconjurul lumii. De aici și până la a fi adoptată de mulți această idee n-a mai fost decât un pas.

M-am bucurat când am auzit că și la noi s-au făcut astfel de evenimente, în mai multe orașe din țară. Cu ceva ani în urmă, participam și eu la un eveniment “Free hugs” în Brașov. A fost o zi însorită, minunată din punct de vedere emoțional, cu multă lume ieșită la plimbare. Oameni frumoși. Oameni stresați. Oameni cu copii. Oameni cu suflete. Oameni cu răni. Oameni cu zâmbete. Oameni… Am văzut, într-o singură zi, o transformare fantastică. De la teamă, reticență, stângăcie, vulnerabilitate, apărare, oamenii evoluau frumos către dorință, bucurie, zâmbet, fericire, lacrimi, emoție… La început li se părea că cei care oferă îmbrățișări vor cine știe ce de la ei… Nici nu ascultau “oferta”: “Doriți o îmbrățișare gratis?”. Îmbrățișare gratis?… Hmm… Se strecurau mai departe, grăbind pasul, unii chiar ofensați și sarcastici. Doar copiii și vârstnicii erau mai curioși și receptivi. Apoi, treptat, am observat că, printr-un mimetism molipsitor, oamenii au început să nu se mai teamă să fie îmbrățișați. Către finalul zilei, oamenii chiar ajunseseră să-și dorească mult acea îmbrățișare gratuită și deloc angajantă. Nu se mai uitau la cei ce ofereau îmbrățișări gratis ca la niște arătări de pe alte planete. Erau zâmbitori și deschiși. Se lăsau îmbrățișați și chiar voiau să ofere și ei altora îmbrățișări.

Tinerii au fost primii care au răspuns pozitiv ideii. Entuziasmul lor a fost contagios, multă lume a devenit încântată să îmbrățișeze fete și băieți plini de zâmbet. Fără cuvinte. Doar zâmbete multe și îmbrățișări. O atingere poate transforma instantaneu starea de spirit. Dar pentru asta trebuie uneori să ai curaj, să vrei cu adevărat. Am întâlnit în experiența mea de îmbrățișat gratuit o tânără care trecea pe lângă mine, împreună cu copilul care plângea de mama focului. Mămica era încruntată. Și am îndrăznit întrebarea cu un zâmbet larg pe față: “Doriți o îmbrățișare gratis?”. S-a uitat șocată la mine, a trecut mai departe și la 2 pași distanță de mine a aruncat un “da”, peste umăr. Simțeam răspunsul ei printre miile de gânduri: “Numai de asta nu-mi arde mie, ciudaților!”. Dar eu am continuat zâmbind: “Chiar vreți o îmbrățișare gratis?”. S-a întors brusc, parcă trezită din gândurile negre: “Da, chiar vreau! Am mare nevoie!”. Și a venit înapoi, ne-am îmbrățișat, ne-am urat zile frumoase, liniște, iubire, bunătate… Femeia a înflorit sub privirea mea. Avea ochii umezi. Radia, era caldă și bună, alta decât cea care trecuse încruntată pe alee. Copilul a privit-o și s-a liniștit, iar ea era luminoasă. Și-a făcut singură o bucurie. Poate chiar și-a luminat întreaga zi…

Au fost și alții așa. Oameni care au răspuns minunat “ofertei”, dăruindu-și lor înșiși clipe de bine. Care au costat totuși ceva: curajul de a încerca și prețiosul timp de un minut sau mai puțin… Dar cred că a meritat prețul! În acele momente am simțit cu adevărat ce înseamnă bucuria de a face bucurii. Am realizat faptul că nu trebuie să faci cine știe ce lucruri sofisticate pentru asta. Și că da, uneori e nevoi de curaj să oferi și să primești bucurie.

Mi-am adus aminte de acest lucru pentru că zilele acestea cu toții ne-am bucurat de momente de sărbătoare. Ne-am îngrămădit cu toți să ne spunem numai urări de bine, fără să apucăm prea mult să ne bucurăm de cei din jurul nostru, de primăvară, de tot ceea ce înseamnă să oferi și să primești bucurie. Așa că m-am gândit să vă invit la o campanie a voastră personală de oferit îmbrățișări. Fără pancarte și fără ieșit în piața publică. Începeți cu cei apropiați, cu toți cunoscuții mai mult sau mai puțin dragi. Veți aduce un zâmbet pe fețele tuturor. De mirare, de sarcasm, de plăcere sau de bucurie. Dar tot zâmbet se numește… Se spune că avem nevoie în medie de zece îmbrățișări pe zi. Ai rămas cumva în urmă? Cred că mai ai nevoie de nouă pe ziua de azi… Arată-ți cât de mult te iubești și dăruiește-le iubire celor care îți sunt alături.

Hristos a înviat!

Pe curând,

Ștefania

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s