ABUZUL VERBAL – CÂT DE MULT TE AFECTEAZĂ ÎN CUPLU?


”Abuz” ni se pare tuturor și chiar este un cuvânt dur, însă, așa dur cum pare, ascunde un fenomen întâlnit dureros de des printre noi, la noi sau la cei de lângă noi. Și nici măcar nu trebuie să fii ”bătut măr” sau ”înjurat ca la ușa cortului” pentru ca să simți nedreptatea, frustrarea, durerea și neputința pe care le înglobează în el un abuz, de orice formă ar fi el.

Cuvintele nu se duc ca vântul, așa cum spun uneori oamenii, ci dimpotrivă, ele lovesc precum gloanțele și apoi se așează ca un agent de fermentație în vulnerabilitatea noastră, în sentimentele noastre intime de inferioritate și fac lucrurile tot mai complicate și pentru noi, cei jigniți, și pentru cel ce se obișnuiește să relaționeze jignind. Abuzul verbal este, așadar, o formă de agresivitate care știrbește imaginea de sine, clatină stima de sine și deconstruiește conștiința de sine (atât a agresorului, cât și a agresatului) și care ajunge să fie dureros resimțit timp îndelungat după ce el, teoretic, își încetează acțiunea.

Când ești înjurat în trafic doar pentru ca cel care o face se simtă eliberat de tensiune, fără a se gândi la consecințe, când șeful tău îți spune o glumă în care râde mai degrabă de tine decât cu tine și simți că nu poți riposta în niciun fel, când îi spui partenerului tău că este urât, prost, plin de lipsuri și total nesatisfăcător în relația cu tine, iată câteva exemple simple din atât de multe posibile abuzuri verbale de care suntem înconjurați în viața de zi cu zi.

Abuzul verbal în cuplu

Nici traiul în comun nu este ferit de incidente de abuz verbal nedorite. Viața de cuplu și interacțiunea între parteneri presupune, în mod inevitabil, și o ierarhizare a rolurilor între cei doi soți. Cineva domină și cineva ajunge să fie, fie că vrea, fie că nu vrea, dominat. Nu întotdeauna aceeași persoană domină o discuție de la un capăt la celălalt sau întreaga relație. De cele mai multe ori, atunci când vine vorba de cuplu, psihologii afirmă că este vorba despre un dans al dominării, un pas înainte și altul înapoi, și acesta, atenție, nu este ceva rău, ci este un semn al sănătății relației. Pe de altă parte, o relație în care aceeași persoană domină timp îndelungat este o relația disfuncțională, oricât nu ne-ar plăcea să credem lucru acesta.

Însă în momentul în care teama față de partener și de dominarea acestuia intervine în cuplu și aversiunea la acest tip de comportament devine evidentă, putem spune că începem să asistăm la o relație disfuncțională. Dacă în cuplu nu există un echilibru emoțional și plăcere de a relaționa, atunci cu siguranță cei doi nu se iubesc cu adevărat și atunci acțiunile abuzatoare își găsesc cu ușurință teritoriul. Poate fi vorba doar despre un atașament cu cauze financiare, morale sau sociale, o nevoie stringentă de a avea pe cineva alături, fiind conștient, pe de altă parte, în fiecare zi că partenerul nu este ceea ce îți trebuie sau ceea ce ai nevoie. În timp, un astfel de comportament distructiv îți va nimici relația și respectul față de propria persoană.

Agresiv nu înseamnă normal!

Cred că fiecare din noi vedem frecvent la televizor sau în jurul nostru cazuri de abuzuri verbale conjugale. Se consumă atâta energie pentru a putea explica cauzele, pentru a găsi scuze sau vinovați, însă adevăratele motive și implicații le știu doar cei din interiorul cuplurilor care au trecut printr-o astfel de experiență. Pe de altă parte aud și persoane care bagatelizează abuzul verbal, de parcă doar vânătăile, urmări ale unor bătăi crunte, ar trebui să ne îngrijoreze, nu câteva cuvinte ”care, până la urmă, nu dau cu parul”… Motive și justificări ale acestui comportament deviant se găsesc o mulțime: dezechilibrele alimentare, poluarea, aglomerația, stresul profesional, frustrările de orice natură, educația primită, dezechilibrele psihice sau pur și simplu o trăsătură ereditară a comportamentului nostru. Însă, indiferent care ar fi motivul apariției unui comportament agresiv, acest lucru nu înseamnă că el nu poate fi controlat și schimbat. În majoritatea cazurilor, din păcate însă, victima este cea care încearcă să găsească scuze și care se îngrijorează pentru situația creată, când, de fapt agresorul trebuie să fie cel pus în postura asta. Partenerul agresat găsește diverse pretexte de genul: sigur am greșit eu cu ceva, era nervos, obosit, stresat, eu i-am stat în cale, l-am provocat, l-am făcut să-l doară, i-am atins orgoliul etc. Adevărul este însă că niciun comportament, de oricare ar fi el, nu ar trebui să declanșeze nicio formă de abuz din partea noastră. Chiar și în situația în care celălalt este, în primă fază cel agresiv. În acest caz, tot ceea ce facem hărțuindu-l este să arătăm că nu suntem cu nimic mai vrednici decât cel din fața noastră…

În marea majoritate a cazurilor, agresivitatea verbală în faze incipiente este premisa pentru transformarea periculoasă a ei în agresivitate fizică, mult mai ”vizibilă” și, poate de aceea, mai condamnată de noi. De la discuții cu un ton ridicat și jigniri, se va trece la îmbrânceli, palme așa-zis
„corective” și mai apoi la bătăi în toată regula. În momentul în care tolerezi un astfel de comportament, el va lua treptat locul normalității și respectului în cuplu, iar tu vei porni pe un drum de la care te vei abate cu greu. Unde te va duce acest drum? Simplu: la un mare dezechilibru psihic.

Agresivitatea de ambele părți

Există în jurul nostru și citim în permanent știri despre cupluri care își „rezolvă” conflictele prin manifestări agresive în tandem. Nu li se pare că fac ceva ieșit din comun, se laudă în gura mare, apoi se scuză amuzați de stânjeneala celor din jurul lor și consideră că așa sunt ei: temperamentali, vulcanici, se ceartă și apoi se împacă și ”jocul” continuă la fel în fiecare zi. Și astfel, fără să-și dea seama, aceste persoane nu vor avea parte niciodată de dragoste autentică, comunicare adevărată și simțire înaltă alături de partenerii lor pe care îi batjocoresc. Pentru că dragostea adevărată nu presupune și astfel de manifestări „pătimașe” ale sentimentelor.

Cum începe totul între cei doi? La început… tonul ridicat. Apoi o jignire și o îmbrânceală, la care celălalt răspunde cu o palmă. Intervin înjurăturile și alte jigniri… Iar apogeul ”spectacolului” tragic sunt bătăile, când fiecare reacționează cum poate. La un moment dat, riposta încetează din partea celui care are mai puțină forță fizică sau psihică. Din păcate…

Așadar, când în cuplurile „vulcanice” agresivitatea verbală se transformă în agresivitate fizică, nicio scuză nu-și mai are amuzamentul pretextat anterior. Unul dintre parteneri se transformă în călău, iar celălalt în victimă. Concluzia „victoriosului”? „De acum încolo așa trebuie să-mi impun deciziile!”

Ce trebuie să faci ca să nu ți se întâmple și ție?

Comunicarea este cheia fericirii și armoniei în cuplu. Combinată cu înțelepciune și empatie, aceasta conduce la acte și comportamente decente, tandre și pline de înțelegere, fără să se escaladeze sub nicio formă limita bunului simț și a respectului de sine și de celălalt. Din păcate, însă, în prea puține cupluri se practică comunicarea deschisă și profundă. Puține femei discută cu partenerii lor despre agresivitatea în cuplu, despre comportamentele care le dor și pe care le-ar dori eliminate, deoarece consideră că este absurd să își avertizeze partenerul în legătură cu acest aspect. Totuși, recomandarea mea este ca mai bine să se discute despre controlul și autocontrolul energiei negative, decât să lăsăm să se întâmple neacceptatul și atunci să nu știm cum să reacționăm. Iar atunci când cele mai mici forme de agresivitate verbală își vor face loc în intimitate, cel mai potrivit este să nu se ignore aspectul pe motiv că ”a fost o întâmplare”, ci să se abordeze cu toată seriozitatea pe care o merită un comportament nedorit ce poate degenera în acte reprobabile.

Mă voi opri aici cu pledoaria mea împotriva agresivității verbale, cu promisiunea că voi reveni în întâlnirile viitoare cu alte articole pe această temă spinoasă, dar extrem de întâlnită în societate, în general și în cupluri, în particular.

Până atunci… te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

Cu drag,

Ștefania

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s