IUBIREA VIRTUALĂ: O SIMPLĂ JOACĂ SAU ÎNCEPUTUL UNEI RELAȚII REALE?


iubire virtualaZilele trecute cineva căuta, cu înfrigurare, printre pozele ”aranjate” de pe internet una ”sugestivă”, pe care să o poată posta pe propriul cont din rețeaua de socializare arhicunoscută și mult-prea-folosită de întreaga lume în momentul de față. Și atunci mi-am reamintit întrebările pe care mereu mi le-am pus legat de identitățile noastre de pe internet: ”Cât de naturali suntem în fața monitoarelor?”, ”În relațiile pe care le stabilim pe internet, cât de mult lăsăm să se vadă din adevăratul Eu?”, ”Unde se termină personalitatea noastră și începe propria proiecție a unei imagini ideale la care ne raportăm în fantasmele noastre?”… Mulți dintre noi încercăm să părem altfel când comunicăm prin intermediul internetului. Sunt la modă ”împrumuturile” de imagini care mai de care mai atrăgătoare, apetisante și inteligente, care să ne creeze aura de persoane perfecte, mult-căutate și mult-dorite. Mai mult decât atât, reușim să discutăm cu străini întâlniți pe undele virtuale fără niciun fel de inhibiții, suntem întreprinzători, afaceriști, cu un adevărat parc auto de lux în garaj, abordăm cu dezinvoltură orice subiect despre care aflăm repede printr-un ”search” pe Google, împărțim Like-uri, emoticonuri… și ne amanetăm iubirea mult mai ușor decât am putea-o face, probabil, în realitate…

Apelăm la internet pentru găsirea perechii de suflet într-un număr din ce în ce mai mare, iar acest lucru poate fi unul pozitiv, în sensul în care internetul ne pune la dispoziție, într-un timp relativ scurt, o sumedenie de posibilități pe care, altfel, nu le-am putea acoperi. Totuși, cât de reale sunt aceste relații virtuale? Durează, oare, ele, aceste iubiri? Câtă seriozitate și cât joc regăsești în flirtul de pe internet?

Unele persoane ajung chiar să se și căsătorească în urma unei relații cu cineva cunoscut pe internet, însă, trebuie să recunoaștem, nu toți avem acest noroc. Dimpotrivă, există mai multe exemple negative în acest sens decât pozitive… Toți căutăm cu ardoare fericirea… Probabil din acest motiv, dar și din alte câteva, cu toții avem un cont de e-mail, un blog sau măcar o pagină pe un site de socializare. Iar febra căutării nu se oprește aici. Odată ”instalați” pe unde virtuale, începem căutarea: vedem fețe, profile, descrieri mai mult sau mai puțin prozaice, mai mult sau mai puțin atractive… și lăsăm mesaje dacă ceva din ce am văzut ne incită interesul: ”Mi-a plăcut profilul tău, aș dori să te cunosc…” . Ajutați de camere web, microfoane, căști, transmisii video și altă artilerie tehnologică reușim să stabilim un contact direct cu persoana care ne interesează. Încet, dar sigur, noua ”relație”, și-mi voi păstra aici rezerva de a ține acest termen între ghilimele, începe să ne ocupe din ce în ce mai mult timp… Intrăm zilnic de câteva ori pe net numai pentru persoana respectivă… ne rugăm mereu ca aceasta să fie online în același timp cu noi… ne rugăm, mai apoi, să aibă mai mult, tot mai mult timp doar pentru noi doi și nimeni să nu ne întrerupă… visăm la momentul în care ne vom întâlni față în față, visăm la fiorul primei întâlniri, fantasmăm cu privire la primul sărut sau prima noapte pasională…  Așteptările devin tot mai mari, iar absența de lângă computer e cel mai grav lucru care ni se poate întâmpla… Așteptăm măcar un e-mail, unul mic-mic, dar să fie de la persoana în cauză, deschisul e-mailului sau al paginii de socializare ajungând să devină un fapt repetat la fel de des ca o respirație… Relația creată ne creeză o stare de plutire, de deconectare, de dorință și pasiune. Este asemănătoare vântului: nu o vedem, dar o simțim. Chiar dacă între noi există o distanță și vorbim prin intermediul unor taste, avem certitudinea că legătura există. Simțim cum iubirea ne cuprinde fiecare părticică a corpului și-i mulțumim cuiva care ne-a binecuvântat cu șansa de a visa și trăi o iubire fără o prezență fizică… Uităm, însă, că…“relațiile” virtuale ne pot crea o dependență de neimaginat. Devin un drog de care nu mai putem scăpa. Ne simțim legați de cineva pe care nu-l știm cum este, în adevăratul sens al personalității sale. Vocea senzuală de la microfon și cuvintele amețitoare scrise pe chat ne pot aduce în lumea reală un partener de care, poate, nu ne-am fi îndrăgostit dacă l-am fi cunoscut în împrejurări reale.

Ce se întâmplă în aceste momente de revelație cu ”relația”, ce se întâmplă cu acea comunicare excelentă existentă online și unde dispare ea brusc în momentul întâlnirii reale? Toate iluziile, visele pentru o viitoare relație încep să se distrugă… Simți că îl iubești pe cel pe care l-ai cunoscut prin intermediul cuvintelor și nu pe cel pe care îl ai în fața ta… Bărbatul extrem de hotărât de pe net se dovedește a fi opus așteptărilor tale… Femeii fascinant de inteligente îi rămâne în urmă aura de mister, descoperindu-se doar ca o banală cabotină… Ce putem face în aceste momente? Cine ne poate alina dezamăgirea și rana așteptărilor proprii neîmplinite?…

Încerc să mă mențin un om echilibrat și din această perspectivă și afirm cu tărie că nu am nimic împotriva acestor tipuri de relații. Am cunoscut și voi continua, probabil, să cunosc o groază de oameni noi și interesanți pe internet, oameni de la care am în permanență câte ceva de învățat. Internetul este un mediu prin care două persoane se pot apropia foarte ușor, prin care comunicarea devine facilă și poate deveni extrem de familiar și de necesar, ținând cont de nevoia permanentă a omului de comunicare și socializare. Legat de iubire, am și participat la o nuntă, una cât se poate de reală, nuntă la care cei doi principali protagoniști s-au cunoscut pe net și ulterior, au decis să pună piatra de temelie în viața reală. Am certitudinea, deci, că, în final, dragostea învinge, învinge rasa, credințele noastre, învinge distanțele, tabuurile și prejudecățile și asta-i, până la urmă, tot ce contează.

Dar…

Dar… și aici afirm din nou cu tărie… dar cel mai important lucru rămâne, dincolo de orice, cunoașterea față-în-față, contactul real cu persoana care ne atrage!… A-l vedea, simți, asculta, pipăi, testa, admira și aplauda ”în carne și oase” este, poate, cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla într-o relație și, tocmai de aceea, nu recomand nimănui să sară această etapă înante de a trece la un alt nivel al relației. Prezența celuilalt lângă noi, lipit de noi e vitală… Restul este doar imaginație, creativitate, flirt, joc și cuvinte scrise pentru a impresiona… Lumea reală este, știu sigur, diferită de cea virtuală… Internetul nu a putut și nu va putea nicicând să înlocuiască o prezență fizică.

Dacă reușești să iubești complet, atât în lumea reală, cât și în lumea virtuală același partener și să-i fii alături indiferent de obstacolele care ar putea să apară, nu cred ca ai mai avea nevoie de altceva… decât de multe felicitări din partea mea!… Ai atins, înseamnă, pragul superior al conștiinței de cuplu, știi ce vrei în orice condiții, virtuale și reale, iar simțul tău de cunoaștere pot spune că-ți este cel mai bun aliat!

Dacă nu, însă, nu te dezamăgi!… există timp suficient pentru a evolua, a te perfecțina și pe acest domeniu. Trebuie doar să vrei și să te păstrezi deschis la informațiile care vin spre tine…

Închei acest articol lăsându-te acum în compania propriilor tale gânduri legate de acest subiect, nu înainte de a te ruga să completezi cu experiența ta acest articol, pentru că doar punând credințe și gânduri la comun vom putea cu toții evolua.

Cu drag,

Ștefania

3 thoughts on “IUBIREA VIRTUALĂ: O SIMPLĂ JOACĂ SAU ÎNCEPUTUL UNEI RELAȚII REALE?

  1. Ma incearca si pe mine acest sentiment, numit iubire virtuala, cu toate ca am o relatie stabila de 8 ani cu cineva si locuim sub acelasi acoperis. Am o varsta(29 ani) nu mai sunt tocmai o adolescenta…am ajuns sa ma gandesc mereu la el, sa vreau sa fie online atunci cand intru eu…ma sperie ce se intampla si de ce am ajuns sa cad in aceasta capcana?Oare sunt dusa ?Sau doar imi place ceea ce vad scris de la el si ma face sa ma simt speciala?

  2. Cu intarziere vad si eu articolul. Am ajuns sa-l citesc intrebandu-ma si eu despre noul fel de a iubi, virtual. Aproape ca ne sperie intrebarea daca suntem bine si in toate mintile sa traim una ca asta : iubirea virtuala. Ne spunem ca nu poate fi adevarat, ca e o pacaleala a iluziei si ne e rusine sa le spunem prietenilor prin ce trecem, mai ales daca avem o varsta la care ar fi trebuit sa ne lecuim de „prostii” din astea. Acum ca trec prin asta nu stiu nici daca ar trebui sa ma bucur sau sa-mi fie rusine. La noi s-au petrecut lucrurile destul de normal la inceput : ne cunoastem bine din adolescenta, suntem din acelasi oras, in tinerete frecventam aceleasi anturaje si ne priveam vag, fiecare fiind in cuplu. Ne-am regasit amical, printre alti prieteni comuni pe internet, avand peste 40 de ani si fiind plecati din Romania. Nu ne vazusem deloc de cel putin 10 ani. De la „ce mai faci, pe unde esti, cum ti-e viata, ce vreme e pe la tine”, am ajuns sa ne scriem zilnic, sa simtim nevoia sa ne vorbim tot mai des. Uneori hotaram sa nu ne mai scriem, sa ne oprim, dar revenim dupa o zi macar cu un banc sau cu „mi-e dor de tine”. Desi intre noi e o distanta mare si un decalaj orar, continuam zilnic. Vorbim toate subiectele posibile, filme, carti, documentare, bancuri, o infinitate de lucruri si desigur despre noi. Tinem mult unul la altul desi avem fiecare cate o relatie, dar nu suntem casatoriti. Asta naste intrebari, suferinte… si cateodata sperante. Ne place sa ne jucam cu scenarii de genul „ce ai zice daca noi am fi impreuna si eu ti-as spune intr-o zi…”. Suntem amandoi realizati profesional, avem fiecare viata, casa, mobila si datoriile lui si mai sunt si ceilalti pe care in fond ii iubim. Amandoi am conchis amuzati ca nu e chiar sanatos mintal ce ni se petrece, dar am decis sa nu ne punem intrebari, fiindca e irezisitibil contactul si prea intensa legatura. Pana cand? Unde duce? Cum s-a intamplat sa alunecam in povestea asta fara sa vedem capcana, noi, doi oameni maturi si cerebrali?

  3. Buna seara!
    Avem un subiect din ce in ce mai des intalnit relatat mai sus. Pot spune ca am trait o poveste de dragoste legata pe un site. Relatia mea a inceput demult si fara sa imi dau seama. Ma aflam acolo pentru a socializa dar mai mult eram atras de o camera aparte unde fiecare juca trivia(un joc de cunostinte generale). Acolo imi petreceam cea mai mare parte a timpului petrecut pe internet deoarece ma relaxam si totodata imi imbogateam cultura generala. Fiind mai multi jucatori am inceput sa vorbim,sa ne studiem,si cu cativa chiar am ajuns sa ne vedem real,am schimbat opinii,numere de telefoane si din una in alta m-a atras o persoana. Ii citeam blogurile si asa am ajuns sa ii citesc sufletul. Am petrecut o perioada pana ne-am cunoscut mai bine apoi a urmat sa ne intalnim real. Atunci am observat ca toate descrierile noastre sunt adevarate si am continuat sa ne vedem. Nu pot descrie starea in care ne aflam. Din pacate finalul a fost neferict datorita parintilor unuia dintre noi. Deci,se poate si stiu si persoane in situatii asemanatoare care sunt impreuna. Si pot face chiar o comparatie;cand cineva iti face cunostinta cu alta persoana,aceasta din urma este nevoita sa plece iar cei doi doar vorbesc la telefon ori scriu mesaje cred ca este acelasi lucru ca relatiile pe internet. Cu respect semneaza Sunrise!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s