TULBURĂRILE COMPORTAMENTALE LA COPII


tulburari comportamentale la copiiPentru că am fost întrebată în ultima vreme de mai multe ori despre comportamentele deviante ale copiilor, m-am decis azi, drag cititor, să-ți prezint succint, în câteva tușe clare, care sunt cele mai frecvente tulburări comportamentale ale copiilor, din ce cauze provin ele și cum le putem detecta din timp, astfel încât acestea să nu devină adevărate devianțe care să pericliteze buna dezvoltare a micului om mare.

Așadar:

  1. 1.      Absenteismul
  • este un comportament clar evitant, defensiv
  • apare în situații concrete: lucrări de control, conflicte cu profesorii sau cu colegii, evenimente negative cu impact direct asupra propriei persoane, influența anturajului etc.

Cauze:

  • cauzele se schimbă în funcție de vârstă
  • la cei mici, apare „fobia de școală” ce poate fi legată de anumite situații școlare sau de drumul între casă și școală
  • la puberi si adolescenți, poate fi cauzată de atitudinea profesorului, de conflictele cu colegii și profesorii, de existența unei găști din afara școlii, care are un impact negativ asupra copilului
  • o altă cauză de care trebuie să ținem cont este chiar problema pe care o avem noi, adulții, familia micuțului, care considerăm că a învăța este extrem de important și condiționăm sentimentul de iubire de notele bune ale copilului; copilul va resimți ca pe o adevărată traumă orice eșec școlar și va claca în relația sa cu școala

Cum poate fi detectat comportamentul?

  • copilul este adus la școală de părinți și plânge la despărțire sau, mai mult decât atât, nu vrea sub nicio formă să intre în școală, în cazul școlarului mic
  • anxietate în timpul rezolvării exercițiilor de școală
  • simptome corporale: durere de cap, durere de stomac, perturbări ale comportamentului alimentar sau ale somnului
  • pasivitate
  • simptome de frică când se apropie de școală (palpitații, respirație grea, transpirație)

Posibilități de rezolvare a problemei:

  • în funcție de cauze, trebuie găsit cea mai bună formă de combatere a devianței
  1. 2.      Micile furturi

Cauze:

  • lipsa de atenție sau de iubire din partea părinților, lipsa acceptării individualității copilului

Posibilități de rezolvare a problemei:

  • formarea sau dezvoltarea responsabilității (de ex: primește o anumită sumă de bani pentru o săptămână, pe care el trebuie să o gestioneze; e bine dacă părintele știe pe ce a cheltuit copilul banii, dar întrebările nu trebuie să ia forma unei interogări)
  • consiliere familială și individuală a copilului
  1. 3.      Vandalismul
  • manifestări agresive specifice, față de obiecte sau proprietăți de apartenență sau ale altora

Cauze

  • autocontrol scăzut, lipsa stimei de sine și toleranță scăzută la frustrare
  • revoltă față de sistemul școlar
  • copilul nu se simte bine la școala respectivă

Posibilități de rezolvare a problemei:

  • în funcție de cauze, trebuie găsit cea mai bună formă de combatere a devianței
  1. 4.      Agresivitatea

Forme:

  • verbală: înjurături
  • corporală: vătămare corporală
  • pasivă: nu face o anumită temă, nu răspunde la întrebări din supărare, negativism

Cauze:

  • necesitatea de manifestare a emoțiilor negative, de descărcarea tensiunii
  • necesitatea de a-i domina pe alții
  • comportamente agresive învățate din familie, televiziune, prieteni
  • presiunea grupului
  • lipsa atenției și a respectului din partea celorlalți
  • stimă de sine scăzută
  • abuz fizic sau emoțional în timpul copilăriei

Cum poate fi detectat comportamentul?

  • desene sau compuneri cu conținut agresiv
  • amenințări la adresa celorlalți
  • manifestări agresive prealabile
  • agresarea animalelor
  • netolerarea criticii din partea celorlalți
  • factori de stres din sfera familiei: educare inconsecventă, lipsa suportului emoțional, modele agresive copiate (din familie, anturaj, prieteni)

Posibilități de rezolvare a problemei:

  • formarea unei relații care se bazează pe încredere
  • lăudarea, recompensarea și încurajarea copilului; formarea unei stime de sine ridicată
  • cunoașterea cercurilor de prieteni pe care le frecventează copilul
  • asigurarea unui model corespunzător
  • introducerea și păstrarea unor reguli clar definite
  • urmărirea jocurilor jucate pe calculator și a filmelor văzute la televizor
  1. 5.      Anxietatea

Apare la nivel:

  • somatic (tremurături, palpitații)
  • comportamental (evitarea situațiilor care cauzează anxietate)
  • emoțional (hipersensibilitate)

În urma anxietății pot apărea tulburări comportamentale. Dacă este exacerbată, împiedică adaptarea copilului la mediul înconjurător.

 

Forme:

Anxietatea de performanță

  • apar tulburări de comportament la școală
  • apare la orice nivel de inteligență:
    • în cazul inteligenței obișnuite, anxietatea reprezintă un baraj, un obstacol ce conduce la scăderea notelor la învățătură și împiedică performanța
    • în cazul inteligenței crescute, copilul învață prea mult, este suprasolicitat, de aceea de multe ori este obosit, iar la situații neașteptate are performanță scăzută

Posibilități de rezolvare a problemei

  • în cele mai multe cazuri este posibilă numai o ameliorare a situației, neputându-se schimba întreaga personalitate.
  • căutarea profesionistului (psiholog, psihoterapeut, consilier)
  • inducerea unor exerciții de relaxare
  • încetarea evaluării copilului pe baza performanțelor școlare

Anxietatea generalizată

  • este prezentă continuu

Caracteristici:

  • stimă de sine scăzută
  • dubii permanente legate de competențele sale
  • neliniște permanentă, nevoia de consolare permanentă
  • simptome somatice permanent prezente: dureri de cap, de stomac, sentiment de vomă, transpirație

Apariție:

  • la familii unde iubirea este condiționată de performanța bună, de un comportament bun (de ex: „Dacă nu te comporti bine/nu ai note bune, nu te iubesc”)

Posibilități de rezolvare a problemei

  • căutarea profesionistului (psiholog, psihoterapeut, consilier)
  • exerciții de relaxare
  • cazurile mai ușoare se pot remedia total

Ce poate să facă un părinte în condițiile în care se confruntă cu astfel de probleme sau cu alte tulburări comportamentale ale copilului său?

  • să aibă expectanțe reale față de copil (având în vedere capacitățile copilului)
  • să evalueze corect necesitățile acestuia
  • atitudine pozitivă față de copil
  • să asigure un mediu de siguranță
  • să nu descarce tensiunea proprie asupra copilului
  • să stabilească și să mențină o relație empatică, de acceptare necondiționată a copilului

Închei articolul despre tulburările comportamentale ale copiilor, reamintindu-ți, drag cititor, că acestea au fost doar câteva linii directoare, discuția aceasta rămânând deschisă, întrucât ea are o problematică ce nu poate fi acoperită atât de ușor.

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

Cu drag,

Ștefania

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s