SĂ CREȘTEM COPII CU STIMĂ DE SINE ȘI ÎNCREDERE ÎN EI


stima de sine a copiluluiTema creșterii și educației copiilor este o temă larg dezbătută și îndelung căutată în mediul psihologic și nu numai. Și acest lucru se întâmplă deoarece pe fiecare din noi, părinți, viitori părinți, educatori sau specialiști, ne preocupă îndelung fericirea și bunăstarea copilului propriu sau a copiilor cu care intrăm în contact. Așadar, m-am decis și eu, drag cititor, să abordez astăzi o temă care mă preocupă de ceva vreme: anume aceea de a crește și de a vedea cum cresc sub ochii mei copii încrezători în ei, copii cu o stimă de sine ridicată, copii care nu se tem, nu au frustrări, invidii și alte stări anxioase, stări emoționale ce pot lăsa, pe termen lung, răni adânci și greu de cicatrizat la maturitate.

Să vorbim, așadar, despre stima de sine a copiilor și despre încrederea pe care ar trebui să o creștem în ei înșiși necontenit. Stima de sine a copilului reprezintă felul în care el se percepe, în care își conștientizează talentele, aptitudinile, atitudinile, felul în care crede că este văzut de ceilalți, percepția propriului potențial și a efectelor acțiunilor sale. Încrederea în sine este un atuu primordial în evoluția unui copil și pentru viața sa de viitor adult, întrucât ea are la bază o stimă de sine ridicată și se reflectă în atitudinea pe care copilul o adoptă în confruntările sale existențiale.

Pentru a se simți bine și a crește armonios, copilul trebuie apreciat de adulții din jurul său, accentul căzând pe părinți, însă fără a cădea în extrema alintării. Copilul se atașează de părinți, bunici, educatoare, învățătoare, adulți care îi oferă afecțiune, încredere în el însuși, apreciere, dar care îi sunt totodată și bune modele. Dacă aceștia nu-i oferă, prin oglindire, o imagine a sa pozitivă, încurajatoare și motivantă, ci dimpotrivă, el va avea toate șansele să dezvolte anxietăți greu de reparat la maturitate.

Copilul care prezintă o stimă de sine scăzută este mereu nervos, anxios, nemulțumit, negativist, se integrează greu sau deloc în colectivul de la școală sau de la grădiniță, plânge des, nu este comunicativ, este interiorizat, dependent de părinți, fără inițiativă, curaj sau independență, prea timid față de ceilalți copii și îi place să se joace preponderent singur sau, în mod excepțional, cu cel mai bun prieten.

La extrema cealaltă, un copil cu stimă de sine ridicată este respectuos, manifestă curaj, inițiativă, nu se simte dependent de părinți, nu plânge când este lăsat singur, își poate face singur temele, prezintă un grad pozitiv de control în propria lui viață, este vesel, râde și nu vede în „negru” tot ceea ce i se întâmplă, se integrează ușor în colectivul de la grădiniță sau de la școală și îi place să se joace.

Ce poți face pentru a crește stima de sine a copilului tău?

Prezența ta, cuvintele tale sunt un adevarat impuls pentru copilul tău și, de aceea, este important, ca părinte, să fii alături de el pentru a-i încuraja creșterea! Iată mai jos, drag cititor, câteva sfaturi pentru a-i cultiva copilului tău încrederea de sine și a-i crește stima de sine:

Arată-i afecțiune, dar și fermitate

Copilul trebuie să se simtă iubit și apreciat, în special de oamenii care sunt cei mai importanți pentru el: părinții și bunicii. Atenție, însă: nu îl aprecia decât dacă are rezultate bune în activitățile pe care le întreprinde. O activitate bine realizată de copil – efectuarea temelor, note bune la școală, nu a stricat jucăria preferată sau și-a făcut singur curățenie în cameră – trebuie să fie, totodată, și pe măsura posibilităților lui. De multe ori nu copilul este de vină că nu reușește unele lucruri, ci, în mod excepțional, părintele, că nu a reușit să-l ghideze, să îi arate o cale de a obține acel „ceva” unic al său într-o manieră cât mai plăcută pentru copil. Poate că nu are cele mai bune note la școală, dar poate este cel mai talentat la pictură, ori are talent la literatură, te-ai gândit la asta, drag părinte, înainte să-ți blamezi propriul copil?

Părintele trebuie să sesizeze aptitudinile copilului său și să investească în dezvoltarea lor, chiar dacă micuțul nu este premiant. El trebuie stimulat în acele activități care i se potrivesc, în primul rând. Ajută-l atunci când îi este greu, găsiți împreună o cale și nu-l critica mereu sau mai ales nu rosti replica: „X-ulescu este mai bun, uite ce note mari are, uite ce cuminte e, uite ce minunat este!”. Acest lucru nu îl va face pe copil decât să se simtă o povară pentru părinții pe care nu reușește să-i mulțumească, iar consecința va fi că se va autoînvinovăți, se va închide în el, stima lui de sine va scădea mult, ajungând într-un final un individ depresiv. Nu uita să-l lauzi și să-l premiezi măcar cu o vorbă dulce, atunci când micuțul are o reușită sau își îndeplinește cu succes sarcina. Această laudă va avea efecte uluitoare, vei vedea! Nu uita că orice copil este foarte sensibil la vorbele părinților săi în primul rând!

Apreciază-l

Atunci când face progrese, felicită-l, fii mândru de el, fără, însă, să-l pui neapărat pe un piedestal! Câteva cuvinte de încurajare îi vor da mai multă încredere în propria persoană. Scoate în evidență faptele bune ale copilului tău, fără reticențe. Iată câteva exemple de fraze menite să insufle încredere copilului tău: ”Ți-ai făcut bine curățenie prin cameră!”, ”Desenul tău este extraordinar, culorile pe care le-ai ales sunt foarte frumoase!”,  ”Mă ajuți mult!”.

Lasă-l să experimenteze

Cu fiecare nouă etapă, lasă-ți copilul să experimenteze, să greșească, să învețe lecția și să o ia de la capăt… fără, însă, a-l împinge de la spate. Pentru a crește, copilul tău are nevoie de o marjă: evită să faci sistematic chiar totul în locul său, doar pentru că tu, ca adult, faci mai repede și mai bine. Atât cât este posibil, încearcă să-l lași să se descurce singur, spunându-i: “Vezi, ai reușit!”, “Sunt mândru de tine!”.

Nu folosi un ton imperativ negativ

În loc să-i spui: “Nu țipa!”, îi poți spune: ”Vorbește mai încet, te rog!”, în loc de “ Nu alerga!“, mai bine: ”Mergi mai încet!”, în loc de: “Nu o bate pe sora ta!”, spune-i: “Încearcă să fii drăguț cu sora ta!”.

Fii tu însuți un model pentru copil

Copilul trebuie învățat să privească pozitiv și trebuie susținut să încerce să-și urmeze țelurile și să nu fugă la cel mai mic eșec. Însă pentru asta trebuie ca tu însuți să privești viața prin această perspectivă. Așadar, primul model pentru copilul tău ești chiar tu: primul model de educație, primul care-i va arăta că trebuie să facă curat și să păstreze curățenia, primul care va respecta regulile și învățămintele care-i sunt date copilului.

Ține cont de persoana lui

Copilul tău este, înainte de toate, o persoană și, în acest sens, el are dreptul să fie diferit, el își poate exprima sentimentele altfel decât te-ai aștepta tu. Are dreptul să nu fie cel ce te aștepti tu să fie!

Nu îi atribui un rol

Nu face greșeala să-i pui etichete și să-i atribui roluri copilului, definindu-l: ”Este un clovn”, “Întotdeauna întârzie”, “El este artistul/intelectualul familiei” sau, mai rău, ”El este prostul clasei”. În acest fel, nu vei face decât să-l izolezi într-un rol din care nu va mai putea ieși și care poate fi anxiogen și pentru el, chiar dacă remarca este pozitivă, fiind o presiune prea mare pe el să se mențină la standardul aclamat de tine tot timpul.
Dezvoltă-i inteligența personală

Ajută-l să exprime întotdeauna ceea ce simte. Poți, de exemplu, să-i ceri să folosească cuvinte în orice situație dificilă: mânie, tristețe, bucurie, extaz. E trist să vezi copii, dar și adulți, care nu-și exprimă emoțiile, le țin prizoniere în interiorul lor, iar ei devin prizonieri ai unei lumi raționale prea strâmte și prea înguste…
Critică fapta și nu persoana

De exemplu, nu-i spune “Ești rău!”, ci mai bine “Ai stricat păpușa surorii tale, iar acesta este un lucru rău”.
Evită frazele depreciative, de genul: “Ce neîndemânatic ești!”, astfel de fraze nu fac altceva decât să-l rănească pe micuț, astfel încât el își va pierde încrederea în sine, acest aspect dăunând dezvoltării sale personale. Poate că micuțul se va necăji în cazul unui eșec, însă stai alături de el, pentru a-l îndruma, acesta e rolul tău! În acest fel, vei critica doar fapta pe care a făcut-o, ceea ce este mai puțin stresant pentru un copil.

Reamintește-ți, de asemenea, că nu există perfecțiune! Nimeni nu este perfect, nici măcar tu, ca adult, cu atât mai puțin copilul tău care crește și evoluează în fiecare zi. Respectă-i creșterea și dezvoltarea, oferindu-i reguli de disciplină și așteptări adaptate vârstei sale.

Integrează-l într-un colectiv de egali

Pentru ca micuțul tău să învețe să se respecte pe sine are nevoie să fie integrat în colectivul de la grădiniță, de la școală, dar și cel de prieteni. Copilul are nevoie să interacționeze cu egali de vârstă pentru a-și dezvolta spiritul competitiv, dar și pentru a empatiza cu cei din jur și pentru a învăța acele reguli sociale pe care este mai ușor le prinde experimentând în interacțiune. Copilul își învață astfel valorile, se poate percepe mult mai ușor, având ca etalon de raport pe ceilalți egali lui, poate învăța metodele celorlalți de reușită și se poate simți minunat în compania prietenilor. Totuși, nu uita să controlezi acest cerc de prieteni, astfel încât influența să fie reciproc pozitivă.

Iată, drag cititor, câteva sfaturi pentru a-i cultiva copilului tău încrederea de sine și a-i crește stima de sine. Dacă ai și alte idei cu privire la acest aspect important pentru noi toți, adulții ce suntem în interacțiune cu copii, te aștept cu drag să le împărtășești cu noi.

Până atunci… te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

Cu drag,

Ștefania

2 thoughts on “SĂ CREȘTEM COPII CU STIMĂ DE SINE ȘI ÎNCREDERE ÎN EI

  1. Ca si mamica, iti multumesc, Stefania, pentru acest articol. Pe mine ma ajuta foarte mult sa nu repet greselile pe care le-au facut unii parinti cu noi:) Eu vreau sa-mi cresc micutul cu stima de sine si incredere in el.

    • Multumesc din suflet, Andreea pentru aprecierile tale, care sunt cu atat mai valoroase cu cat ele au in spate si experienta ta de mamica!
      E minunat sa vad ca zonele teoretice ale articolelor mele isi gasesc perfect corespondent in realitatea cititorilor mei.

      Iti multumesc mult pentru feedback si te astept mereu cu comentarii valoroase pentru noi toti!
      Stefania

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s