METODĂ DE EDUCARE A COPILULUI: ”ÎȚI DAU BANI DACĂ ÎȚI FACI CURAT LA JUCĂRII”


Mom gives pocket money to her sonDin ce în ce mai des aud părinți care practică sistemul de recompense pentru cei mici, ca metodă de educare. Atenție, am spus recompense, nu recompense și pedepse, așa cum este, în mod normal, reglat acest sistem, pentru a fi unul echilibrat și, deci, viabil. Acest model al recompenselor oferite copiilor în schimbul unor lucruri pe care ei trebuie să le facă este  des folosit în străinătate, cu rezultate discutabile, din punctul meu de vedere, iar în ultima perioadă am observat că începem și noi, românii, să-l adoptăm.

Cum funcționează această ”metodă” de educare? Simplu: noi părinții ne alegem anumite sarcini prin casă, anumite atitudini/comportamente sociale sau  anumite performanțe școale pe care le dorim și pe care le cerem copilului să le îndeplinească la anumite standarde, la schimb noi oferindu-i acestuia o sumă de bani, mai mică sau mai mare, ori diverse privilegii sau recompense, de cele mai multe ori materiale. Altfel spus, atunci când prichindelul vine acasă cu note mari sau face diverse lucruri prin casă sau în jurul casei, noi, ca părinți, îl răsplătim într-un fel sau altul.

Însă, întrebarea mea către tine azi, drag cititor, este: cât de eficient este, pentru micul om mare, să se procedeze în acest fel cu el? Nu aduce, oare, această metodă, mai mult sau mai puțin, a manipulare și șantaj defectuos sau, și mai rău, a simplu dresaj? Atenție: copilul nu este un animal (am în minte acum câinele lui Pavlov…), pe care să îl înveți să facă un lucru sau altul, mecanic, cu gândul la rasplata pe care o va primi… O ființă rațională nu trebuie să funcționeze pe baza ideii de răsplată, de „Mie ce-mi iese din asta?”. Un copil este un viitor adult, înzestrat cu logică și discernământ și trebuie tratat ca atare. Dacă îl „dresezi” numai prin răsplată sau interdicții, vei obține doar atât: puțin mai mult decât un mic animal. Și, cu siguranță, nu îți dorești asta pentru micuțul tău!

De ce NU acestei metode?

Un copil care este obișnuit cu răsplata pentru orice rezultat, indiferent cât de firesc sau de neînsemnat ar fi acesta, are o multime de dezavantaje. Pentru că viața nu este așa organizată. Imaginează-ți-l atunci când va crește și va descoperi că, adesea, răsplata unui efort nu vine imediat. Oare cum va reacționa atunci copilul tău?… Te las să te gândești…

Pe de altă parte, nu pot să nu-ți spun și că, dacă aplici această ”metodă”, el va crește cu impresia că lumea îi datorează ceva și nu va face niciodată nimic, decât dacă i se oferă ceva în schimb. Cum va ști atunci copilul tău să distingă între bine și rău? Cum va învăța să ajute, chiar și fără o răsplată? Cum va înțelege ce înseamna respectul? Copilul nu va fi obișnuit decât să obțină imediat ceva în schimbul a ceea ce face și va refuza alternativele…

O altă consecință neplăcută a acestui tip de recompense este tocmai faptul că micuțul tău nu va mai ști să facă diferența între bine și rău sau nu va mai lua în considerare această diferență. Este foarte posibil ca, în viitor, să ajungă să facă orice pentru bani, indiferent că va fi corect sau incorect, etic sau neetic, moral sau imoral, legal sau ilegal ceea ce va face… Probabil tocmai de aceea numim dezvoltarea unui copil educație și nu dresaj. Un copil trebuie ajutat să înțeleagă, să știe să facă diferența între bine și rău, între ce este dator să facă și ce nu, trebuie să i se explice legăturile între aspectele vieții și despre consecințe. Iar pentru aceasta, nu considera niciodată că este prea mic pentru a i se explica și pentru a înțelege! Dacă știi să i le explici, un copil va absorbi informațiile mai bine decât crezi și va acționa în consecință. Este bine ca, tu ca și părinte, să discuți cu copilul tău și să-i explici unele lucruri, cum ar fi: faptul că trebuie să învețe cu un scop și nu pur și simplu pentru că o suită de adulți – tu, bunicii, profesorii, rudele, cunoștințele, vecinii – îl sâcăie s-o facă; faptul că trebuie să respecte pe cei din jur, pentru a putea fi respectat la rândul său; faptul că trebuie să facă ordine, pentru că așa se mențin lucrurile întregi și în bună stare și pentru că așa el ajunge să nu se îmbolnăvească și nu doar pentru că așa i-au cerut mama sau tata, parcă în ciuda lui; faptul că trebuie sa învețe punctualitatea, responsabilitatea și conștiinciozitatea încă de mic, pentru că, mai târziu, să poată fi luat în serios la școală, la facultate sau la un loc de muncă, să-și poată păstra respectul celorlalți, să aibă bani și să-și câștige singur existența…

Ce e de făcut?

Un detaliu important pe care trebuie să-l învețe al tău mic copil, și asta fără metoda recompensei mai sus menționată, este faptul că, uneori, singură recompensă cu care trebuie să se mulțumească este evitarea consecințelor rele care s-ar putea ivi dacă n-ar face ceea ce ar trebui să facă. Să vedem niște exemple. Copilul tău are obiceiul să spargă când este furios și a stricat o jucărie? Consecința este că va ramane fără ea, pentru că nu-i vei cumpăra alta la fel. Este răutăcios cu prietenii? Consecința va fi că îi va pierde. Nu vrea să doarmă pentru a-și reface energia pentru a se juca mai târziu afară? Nu va mai merge mai târziu afară, căci va fi obosit… Și exemplele pot continua… Cu asemenea lucruri concrete, îi poți explica aceste lucruri, așa încât să le poată înțelege și reține, iar pe viitor să se gândească bine înainte de a acționa în vreun fel sau altul.

Aud mulți părinți care spun că este prea mic momentan copilul lor și vor avea timp să îl învețe toate lucrurile acestea. Sper să nu fii un astfel de părinte, dar, dacă totuși ești, pot doar să te rog să iei în calcul  puterea obișnuinței și faptul că o obișnuință efectuoasă din partea copilului este mai greu de reparat. Dacă, de exemplu, îți spui că va putea învăța mai târziu punctualitatea și că oricum, atât cât este încă mic, nu are nevoie de ea, copilul se va obișnui astfel și nu va înțelege de ce mai târziu i se va cere să fie punctual, de exemplu, la școală. Obiceiurile bune se practică MEREU, nu doar din când în când… Iar dacă îi va deveni o a doua natură faptul că trebuie să fie punctual, nu va fi nevoie mai târziu de reaua metodă a recompenselor pentru a-l convinge să ajungă la timp la școală, în excursie, la medic, la întâlnire sau oriunde trebuie să meargă.

În plus, învață-ți copilul că, într-o familie, membrii ei trebuie să se ajute reciproc și fără recompense. Cum ar fi ca fetița ta de 13 ani să-ți ceară o plată pentru faptul că i-ai cerut să-și ajute frățiorul de 8 ani la matematică? Explică-i faptul că dacă voi în familie nu vă ajutați, nici străinii n-o vor face! Micuții tăi trebuie să înțeleagă, deci, valoarea ajutorului de acest fel, dar și valoarea unei fapte bune. Familia este familie, cu relații strânse, nu o afacere…

Asupra unui ultim aspect vreau să-ți mai atrag acum atenția: anume acela al lucrului bine făcut și al mulțumirii pe care o aduce acesta. Mult prea adesea, în viață, răsplata pentru un efort sau altul nu vine imediat. Sunt necesari ani de zile de pregătire pentru a putea obține un job de care să fii mulțumit și acesta este numai un exemplu. Copilul trebuie să învețe ideea de răbdare și de datorie.

Bineînțeles, pe de cealaltă parte, nici extrema opusă nu este indicată. O răsplată motivează pe oricine, fie adult, fie copil. Până ce vei fi sigur că micuțul tău a învățat ce înseamnă datoria, răsplătește-l pentru realizarile importante. A obținut un premiu la școală? Cu siguranță merită să fie puțin răsfățat. A făcut ceva deosebit? Efortul trebuie apreciat. Are patru ani, dar știe să-și împăturească frumos hăinuțele și nu le lasă aruncate peste tot? Merită, cel puțin, să-l lauzi. Aceasta este, de fapt, metoda pe care vreau să ți-o promovez, pentru simplul motiv că dă mereu roade mai bune, mai ales pe termen lung. Laudă-ți copilul când a făcut ceva corect. Arată-i că-l apreciezi, că observi când face lucrurile bine, când se străduiește să te impresioneze. El are atâta nevoie de admirația ta!… Această stimulare este mult mai eficientă pentru construirea ideii de responsabilitate, de realizare, de mulțumire pentru propria muncă. Și, în plus, cu această ocazie, va învăța și ce trebuie să facă, fără să i se spună mereu fiecare pas de făcut.

Și o ultimă recomandare dragul meu cititor și părinte: nu uita că puterea exemplului este crucială în privința psihicului unui copil. Dacă te vede și își vede părinții punctuali, responsabili, muncind conștiincios, ținându-și lucrurile în ordine și făcând curățenie, micuțul tău va ști ce să imite, pentru că el învață foarte mult din imitație, iar modelul parental este esențial în acest sens. Însă dacă tu nu faci ceea ce-i ceri lui, atunci uită toată lecția de azi, pentru că nu vei fi convingător!…

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

Cu drag,

Ștefania

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s