UN ACT RESPONSABIL: ASUMAREA GREȘELILOR PROPRII


asumarea greselilorAstăzi mi-aș dori, drag cititor, ca prin acest articol să trasez o tușă ca un semn de exclamare asupra asumării de către fiecare din noi a erorilor pe care le comitem, voit sau nevoit, față de noi și față de cei din jurul nostru. Cu toții greșim, aceasta este o certitudine, însă ce facem după ce am greșit? Ce facem cu greșeala și cu cel în fața căruia am greșit? Cum ne uităm în oglindă în cazul în care am greșit enorm față de noi înșine și față de conștiința noastră? Iată întrebări la care am meditat îndelung în ultima perioadă și despre care vreau să vorbesc astăzi, în câteva rânduri.

O vorbă din popor spune că o greșeală recunoscută este pe jumătate iertată. Nimeni nu spune, însă, ce se întâmplă cu greșelile nerecunoscute, mai ales cu cele pe care nu ni le asumăm nici măcar noi, în fața propriei conștiințe… Referitor la acestea, eu am o teorie: eu cred că acestea se răzbună! Cum? Prin repetiție! Greșelile pe care refuzăm să ni le asumăm, inevitabil, le vom repeta. Le vom repeta, însă, paradoxal, sperând să obținem rezultate diferite. Însă nu știm că Universul ni le pune în cale tocmai pentru a ne arăta că greșim, ni le oferă pe tavă pentru a ne opri o clipă din goana noastră nebună, din automatismele pe care ne-am obișnuit să le integrăm în comportamenul nostru, ca pe niște religii demne de urmat și pentru ca, asumându-ni-le, să provocăm schimbarea binefăcătoare. Se spune că a greși este omenesc, însă, personal, cred că a persevera în aceeași greșeală este prostesc…

Drept urmare, primul pas pentru depășirea unui blocaj este căutarea erorii și remedierea acesteia. A recunoaște greșeala în acțiunile trecute, a ți-o asuma și a încerca, în viitor, să îndrepți consecințele acesteia este singurul mod de a ieși din impas. Pentru că nu putem da timpul înapoi, singurul lucru pe care îl avem de făcut este să acționăm mai înțelept cu următoarea ocazie, aceasta, bineînțeles, după ce ne-am învățat lecția ce trebuia învățată.

Viața noastră este, în general, determinată de deciziile noastre personale, dar și de deciziile colective ale mediului în care trăim. Acesta din urmă este motivul pentru care mulți dintre noi preferăm să dăm vina pe ceilalți pentru eșecurile proprii: pe parteneri, pe copii, pe familie, vecini, colegi, șefi, guvernare sau președinte… Însă dacă am fi sinceri și onești am recunoaște că, în aceleași condiții, unii reușesc mai mult decât alții. Drept urmare, ar trebui să ne gândim de două ori înainte de a arunca ”pisica moartă în curtea vecinului” și mai curând ar trebui să căutăm, în trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat, momentul în care decizia luată de noi a determinat actualul curs al evenimentelor. Pentru că, doar dacă identificăm decizia eronată, avem șanse să îndreptăm lucrurile sau, în funcție de situație, să ne asumăm consecințele.

Dacă găsim în trecut greșeala care a fost sămânța nemulțumirilor noastre actuale, ne va fi mai ușor să ne asumăm prezentul, să îl schimbăm și să ne construim un viitor mai apropiat de aspirațiile noastre. Am zis!…

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s