Dorim să împlinim așteptările celorlalți pentru că dorim să fim apreciați, recunoscuți, validați. Dacă înăuntrul nostru avem o lipsă foarte mare de apreciere și autoapreciere, dacă nu am fost apreciați în perioada copilăriei și de-a lungul vieții și, mai ales, dacă nu am învățat să ne autoapreciem, atunci vom învăța să cumpărăm această recunoaștere a propriei valori vânzând o mască.
Actul de a te dedica celuilalt doar în scopul de a nu fi respins și pentru a primi recunoașterea propriei valori, pe care, altfel, nu o putem simți singuri, poartă numele de „iubire compensatorie”.
„Iubirile compensatorii se trăiesc ca o imensă mistificare a relației. Oricâte eforturi s-ar face, oricâte atenții s-ar acorda, acestea vor sfârși în impasuri, în funduri de sac relaționale. Toate resursele de comunicare (…) se vor spulbera, vor sfârși în simple amăgiri, pentru că își greșesc ținta.” JACQUES SALOME